In decursul dezvoltarii civilizatiei sintetice (prin radio, tv, internet si telefon), unde imitarea altor culturi a devenit o activitate des intalnita, omul nu si-a mai gasit linistea. A primit mai mult decât putea duce. A vazut la vecinul, ce el nu avea sau facea. Daca o tradiție facea intr-un alt fel, a ajuns sa imprumute. Astfel, accesibil tehnologic fiind, a inceput sa imprumute din toate. Neștiind ca acea tradiție

Vei spune: „Dar stai, Alexandru, că recunoștința pentru ce am este extraordinară.” Recunoștința este acceptarea la ce ți-a fost dat să primești. Aceste bunuri familiale, materiale și profesionale, ți-au fost împrumutate de Natură, te folosești de ele și dupa, gata, se închid ochii, dispare relația cu bunurile. Nu te necăji când le pierzi sau când cineva drag pleacă de lângă tine. Sigur trebuia să ajungă în altă parte, daca

Am stat să cuget modul în care frica deteriorează și îndepărtează dorința omului de a-și depăși limitele. Limitele sunt frici și obișnuințe peste care nu putem trece. De exemplu, o limită general observată este în comportamentul de rutină, ori de acasă, ori de la job. Aceleași acțiuni mecanice, repetate de prea multe ori, care nu mai sunt conștientizate și nici gândite. Astfel de limite îl păstrează pe om sub