Mărturisesc atingerea unor emoții pe care mi le exprim înainte de a merge mai departe să scriu aceste lucruri. Înțelegerea aceasta este munca celor care îmi sunt alături, și într-o anumită măsura și a mea.
Suferinta este o decizie, pe care noi o vedem ca o reacție. Cineva face sau îmi spune ceva contra deciziei sau persoanei mele, și aleg să stau supărat. De multe ori, vom spune celuilalt „Tu m-ai supărat”. Omul astfel aruncă vina pe cel care este în fața sa, fără să observe că el este cel care a decis să sufere prin supărare.
Suferinta este de două feluri:
– involuntară pentru cei care sunt la stadiul de a nu se putea controla și nici înțelege situația și propria persoană.
– voluntară pentru cei care aleg să rămână în situația respectivă, fără să aibă reacții sau emoții negative despre situație sau persoana din fața, și în același timp, să caute intenționat să transforme situația în ceva productiv.
Aproximativ 90% din oameni trăiesc în primul fel de suferință. Iar restul de 10% muncind cu înșiși prin suferința voluntară.
Toate evangheliile, religiile și civilizațiile pământului care au avut iluminați, discipoli, profeți, mântuitori, arată clar că nici unul din aceștia nu a plecat din suferința care i-a venit de la Divinitate. Toți au rămas și au suferit voluntar. Transformând starea negativă într-una pozitivă, fără să aibă nici o reacție negativă în tot acest timp. Controlul acestora a fost desăvârșit în toate cazurile.
În zilele de azi, când suferim din diferite motive, avem instinctul de a face ceva care știm că ne scoate din această stare. Si punem atenție pe o starea nouă spre a ne simți bine.
Acest proces astupă suferința, nu o rezolvă.
Toți artiștii, scriitorii, pictorii, sculptorii perioadei renascentismului și a altor perioade creative ale omenirii, au trăit într-un astfel de mod. Parcurgând multe dintre bibliografiile lor, omul poate observa că aproape toți dintre ei au mers din agonia vieții de atunci, plină de epidemii, lipsă de orice confort, și multe alte neajunsuri, înfrănând exprimarea suferinței în vreun fel, până acolo unde au creat, inovat sau transformat stările și înțelesurile lor în arta pe care miliarde de oameni în ziua de azi o caută.
Azi, omul poate ieși foarte repede dintr-o stare negativă. Doar deschizând Tv-ul sau sunând un prieten, alege schimbarea de moment. Prin acest lucru, omul nu muncește pentru inovare, creație sau transformare. El alegând partea ușoară, confortabilă și la îndemână. Pentru a putea înțelege mai bine acest proces, omul are nevoie să accepte ce i se întămplă. Si după să caute soluții în interiorul său pentru a se face bine sau rezolva situația. O astfel de abordare îl va duce pe om spre menținerea fericirii, nu doar obținerea ei în durate scurte.
Suferinta îl învață pe om de bine. Fuga de ea, nu-l învață nimic.
Omul fuge instinctiv, pentru că tot sistemul său de protecție care pleacă din creierul reptilian, îi zice să fugă, ca să supraviețuiască. Organul de care psihologia nu aduce vorbă nici în ziua de azi, este organul Instinctual, despre care voi explica despre el postul viitor.
Învățătura pe care omul o absoarbe stând și înțelegând suferința pe care o are, nu are comparație nici cu o mie de cărți și nici cu un an petrecut cu un maestru. O astfel de învățătura va face parte din om, ca și cum este pielea sa. În acest mod, toți maeștrii pe care noi îi știm în zilele noastre, își trăiesc viața, acceptând, studiind, înțelegând și transformând suferinta.
Antrenament Mental = Viață Fericită = Putere și Voință
Împarte aceste rânduri și vei ajuta să transformi pe cei dragi.
Comunitatea celor cu mintea limpede și liniștită, te salută!