Acum două seri reveneam glorios spre casă, iar în faţă mea o fetiţă de 3 ani pe o bicicletă la fel de mică ca şi ea, plângea în timp ce bicicla. M-am dus lângă ea, i-am pus mâna pe cap să o întreb unde-I sunt părinţii şi de ce plânge. Mi-a spus că părinţii erau mai în faţă şi că tata nu o lasă pe mama să stea lângă ea. A plecat de lângă mine, s-a dus la ei şi în dreptul lor, fetiţă era respinsă de către el.
Mi s-au înmuiat genunchii. Era o simplă observaţie asupra făpturilor umane şi modului în care ele funcţionează. Dacă am şti cantitatea de gânduri, comportamente şi acţiuni greşite pe care le-am făcut şi le facem, ne-am apucă cu străduinţă să lucrăm cu noi înşine. Dar pentru că nu le vedem, nu lucrăm, stăm şi ne lamentăm, ne plângem şi ne îmbolnăvim.
Structura omului este o compoziţie matematică formată din ce a învăţat, îşi doreşte, îi place şi îi face bine. O astfel de structura este deseori fragilă şi supusă căutării continue de mai bine.
Pentru că unitatea este promisiunea interioară pentru exterior. Lipsa de unitate se manifestă în toate domeniile vieţii prin ce vreau versus ce îmi iese. Cu alte cuvinte, una zici că vrei, altă faci sau îţi iese. Lipsa de unitate este abaterea de la un drum în favoarea altuia. Lipsa de unitate apare când gândurile, sentimentele şi mişcările corpului sunt diferite, în loc să fie echilibrate spre scop. Oamenii au lipsa de unitate pentru că una simt şi altă zic, sau una gândesc şi altă vorbesc. Sau pentru că într-un fel se mişcă corpul, iar altceva zic cu gură. Şi tot aşa.
Lipsa de unitate sau de control, este ce a pierdut omul în copilărie. Copii acţionează cu toate aceste funcţii echilibrate în ei. Aceste funcţii se dezechilibrează odată cu vârstă şi cu trecerea la personalitate.
Personalitatea este ceea ce nu aparţine omului, este împrumutată. Aici apare lipsa de unitate. Deviaţiile.
Unitatea este sârguinţă, echilibrul, direcţia, armonia, scopul unui om în orice acţiune, este balansul perfect între ce un om gândeşte, simte şi acţionează fizic. Nicio discrepanţa de niciun nivel nu apare când există unitate.
Povestea cu care am început este exemplul cu care şi noi ne-am identificat în anumite situaţii când eram mici. Fără să ştim. Iar acum trăim în această lipsa de unitate, în care gândul rareori este la fel cu emoţia sau cu mişcarea. O extrem de simplă observaţia asupra noastră, face să arate modul greşit de funcţionare:
– Ne mişcăm membrele din interţie, gravitaţie, impulsuri şi reacţii interioare. Nu ştim să ne controlăm mişcările şi nici viteză cu care le facem.
– Ne gândim la ceva ce nu putem atinge, vedea, gustă. Gândim ‘tâmpenii” în cea mai mare parte a timpului. Cu alte cuvinte, gândim ceva în timp ce facem ALTCEVA.
– Simţim anapoda. Simţurile ne controlează că nişte stăpâni, şi pentru că nu avem cunoaşterea şi înţelegerea necesară, ne lăsăm duşi de ele. Cu alte cuvinte, suntem sclavii emoţiilor obişnuinţelor noastre.
Omul are nevoie de Unitate pentru a fi Om. Altfel este doar o serie de mecanisme, reacţii şi obişnuinţe, mare parte preluate şi învăţate fără rost, pentru a servi oricărui alt scop în afară sufletului său.
Antrenament Mental = Viață Fericită = Putere și Voință
Împarte aceste rânduri și vei ajuta să transformi pe cei dragi.
Comunitatea celor cu mintea limpede și liniștită, te salută!