Îmi permit, prin toate lucrurile adunate, să pun pe masă consecințele faptelor noastre.
Înainte de și până la civilizația Sumeriană, 6000-3000 ÎHR, Binele și Răul, ca manifestări de contrast naturale și Divine, încă nu-și făcuseră apariția. Dar în aceeași zonă a lumii, unde astăzi sunt doar dune de nisip care au acoperit imensa civilizație babiloniană și ulterior persană, au mai rămas, prin rarele locuri ale lumii, mărturii că aici s-ar fi născut primele semne ale dualității. Se numeau Școli ale Dualiștilor și aveau menirea să-i învețe pe oameni să separe ce servește dezvoltării spirituale a omului și naturii însăși, de piedicile sale.
Astfel au apărut cei care fac bine, și cei care fac…. mai puțin bine. De aici, de-a lungul secolelor, s-au împărțit taberele și au ajuns în precreștinătatea egipteană, ca urmașă a celei babiloniene, factor de distanțare între buni și răi, capabili și incapabili, iar de aici până la mult stimatul și respectatul principiu al Raiului și Iadului nu a fost decât un pas.
Astfel s-a format cea mai înțeleaptă metoda de pedeapsă pentru incapabili, numit Iad. Și adorare și glorie pentru capabili, numit Rai. Iadul devenise factor motivațional pentru leneși și retarzi care nu puteau să facă altora ce doreau ei să primească, adică principiul bunului simț comun universal.
Promovatorii, care de fel erau conducători plătiți pentru a-și asuma roluri de risc în fața populației, ca și azi de altfel, erau cei ce trimiteau aceste inepții prin piețe și adunări generale, prin parade de decapitare, spintecare și alte atrocități ca trasul pe roată, fapte care montau și zideau temeinic Binele și Răul ca efecte ale comportamentului omului.
Așa că, din cauza atrocităților de care unii erau în stare, nefiind suficiente pedepsele pământene, s-au mai adăugat, prin prisma unor unor așa-ziși „inițiați” ai religiilor, cum că după ce suferim aici din belșug trupește pentru păcatele noastre, mai vine și calea de pe urmă, după moarte, care umple destinul nefericitului suflet, astfel încât trupul și sufletul să primească pe deplin ce merită.
Raiul și Iadul au devenit astfel efectul Divin al comportamentului, adică la ce vine după ce omul înfăptuiește aici pe Pământ, cu gândul, fapta și cuvântul, așa cum preotul ajută, cu toată ființa și iubirea sa, sufletului celui decedat să ajungă în Rai prin cererea de iertare față de Cel care l-ar primi sus: Sfântul Pavel, Duh, Dumnezeu și cine mai e acolo.
O astfel de acțiune făcută de preot este ultima șansă de salvare a celui ce a încercat să fie capabil de ceva virtute, dar pentru că omul nu a reușit, preotul face ceea ce de mii de ani se dorește: ghidarea sufletului spre desăvârșire, adică ajutorul naturii în care ființa s-a născut. Doar că e prea târziu. Însăși vorba, că „Porcul nu se îngrașă în Ajun”, așa și sufletului la ceea ce s-a dorit să fie un om, a sfârșit doar o altă ființă programată pentru funcționarea societății, infatuării și mediului din jur, în detrimentul clar al virtuților și desăvârșirii sale Divine.
Închipuirea că „Dincolo” sau „Sus în ceruri” va fi stabilită direcția unde ajunge sufletul omului este trecută și „unsă cu toate alifiile” de toate religiile și tradițiile lumii care, din lipsă de spațiu, în viitor, într-o carte le voi așeza. Cele din urmă religii, adică cele actuale, au uitat complet orice lege cosmică, explicată în detaliu, la școlile primare din Atlantida, Sumeria, India, China și Egipt, care în Antichitate formau baza la ceea ce reprezintă RA-iul și IAD-ul. Astăzi, chiar și după milioane de ani, aceste două concepte, ca efect distrugător prin întuneric sau efect al creșterii în lumină, sunt zilnic pe cer prin misiunea cu care au fost înzestrate de marea natură să le producă. Deși le privim zilnic, legile cu care ele sunt înzestrate, cât și compoziția, influența și direcția lor, ne rămân la fel de necunoscute, nu din lipsa de informații despre ele, ci din prea-plinul lor.
În cazul în care graba cu care ai citit încă o dată, imitând cu aceeași tenacitate, trecutul tău, ai ajuns să nu înțelegi unde bat, te invit să cauți în tine la ceea ce ai de făcut azi, nu mâine, observând unde ai lumina și întunericul fiecărui moment al existenței tale.
Pentru gloria celor care au muncit să zică cât se poate din aceste lucruri, te invit să nu dai vreun share la acest post și te rog să-l păstrezi, recitindu-l pentru simpla și umila ta menire pe acest pământ.
Rămâi cu bine!