Am organizat, datorită investigațiilor din mai multe ramuri terapeutice, mai multe chestiuni care vor demonstra, doar pentru cel care verifică, ce probabilități sunt pentru omul care vrea reparația atitudinii mentale.
Chiar însăși considerarea că mintea este una sănătoasă, nu face decât să oprească ce urmează să verifice în aceste cauze de mai jos.
Mintea, ca sumă a senzațiilor, emoțiilor și simțurilor noastre, decide ce ne este favorabil, confortabil și cum ne putem proteja. Ne arată ce soluții să extragem pentru a ne favoriza interesele. O sumă mai mare de experiențe facilitează o minte mai deschisă, iar un număr mai mic, una mai restrânsă. Mintea se croiește prin curaj și asumare sau risc.
Cei lipsiți de a lua inițiativă, cei care așteaptă ca altul să facă, cei care nu au răbdare, cei care nu vor să riște sau cei care își imaginează utopic diferite scenarii, toți aceștia, cât și cei cu alte comportamente pe care le voi enumera într-o emisiune video viitoare, au derapajul mental deja bine setat de către experiențele dobândite, fără să știe că sunt în detrimentul lor.
Cei care recunosc sau observă acest intim derapaj, prin dorința de reparație, vor citi cu o precizie chirurgicală lucrurile de mai jos.
Lucrurile cercetate de mine care duc la o rațiune autodistrugătoare prin a ne pune singuri obstacole, când nimeni din jur nu o face, sunt:
- Manifestarea iritării, conflictelor și a tuturor sentimentelor negative – cel mai artificial lucru făcut de om.
- Minciuna – ca dorința de a avea mai mult decât aproapele meu.
- Raportarea la gura lumii și prezicerile lor – uitând de puterea și forța proprie.
- Cumpărarea de servicii sociale de la alții – uitând că le pot face sau soluționa singur.
- Imaginația de scenarii sumbre sau îngrijorătoare.
- Uitarea de lucrurile care țin de noi și înlocuirea cu cele care nu țin de noi.
- Lipsa de autocontrol, unde impulsurilor sau instinctelor nu le este măsurat efectul.
- Creația sau imitația de amor propriu , vanitate sau importanță socială.
- Atașamentul de lucrurile fizice, complet efemere – cauzând suferință la pierderea lor.
- Lipsa căutării constante a desăvârșirii prin practici intenționale de concentrare, memorare, iubire, suferință
- Sentimentele ocazionale că azi e laie, mâine bălaie și ignorarea responsabilității deciziilor sentimentale.
În speranța în care acum, profund interesat fiind de schimbarea și, poate, eliminarea în pași mici a acestor anomalii interioare, te las cu ultima cugetare pe ziua de azi care mă îndeamnă, cu un profund sentiment de regret, că cel care deși știe că o parte sau toate aceste 11 puncte îi sunt prietene, să se lege la ochi mai departe, ca și cum n-ar exista și, astfel, spre un regret planetar, viața lui aici chiar să nu aibă vreun rost de completare a direcției naturale în care scopul omului, ca aparat de transmutare a hranei în energie cosmică, merge.
Rămâi cu bine!