În ultimele zile, reacțiile interne au fost provocate de lumea din afară ca într-un fel de episod dramatic, unde regizorul sigur nu sunt. Am analizat, cu deplină atenție, felul în care fiecare ființă umană cu care am bucuria să interacționez este, de fapt, un reprezentant al educației.
Astfel am dedus, că după clipe întregi în care analizat DE CE mi se întâmplă ce mi se întâmplă, nu este decât pentru o corectare interioară prin care am de trecut.
Fiecare reprezentant al educației a fost un eveniment, un om sau un context, iar cu cât mai dificil a fost momentul, am dedus ulterior, cu atât mai puternică educație. E ca și cum un înger nu are doar aripi, dar are și un paloș cu care să mă îndrepte.
Astfel, observ că fiecărei ființe umane îi este dat un număr de experiențe pe care, la început, le poate critica sau obstrucționa masiv, din cauză că nu sunt în deplin acord cu valorile, crezurile sau dorințele lui.
Această gândire limitativă, că lucrurile trebuie să fie ”conform atitudinii obișnuite” despre viață, face ca orice condiție umană să devină mai grea, apăsată și stresată, nevăzând ”paloșul îngerului” care îl îndreaptă.
Ei bine, contextul în care un om se ”învârte” prin viață este egal cu un număr de experiențe care îl construiesc până la un anumit nivel când refuză sau neagă ”lucrurile care vin organic” către el.
În acest moment, de fapt, se oprește din educația lui internă prin însuși refuzul de a participa la ce fiecare moment concertat și orchestrat într-un ritm magistral de marele cosmos, îl servește.
Marea întrebare este: cum știe care lucruri îl vor ajuta și care nu, în parcursul drumului său.
Filtrele aplicate sunt intime și individuale, însă un lucru pe care fiecare îl poate aplica este percepția instantă asupra momentului. În această sacră clipa, percepția intuitivă a omului este factorul determinant dacă primește sau oprește ce vine către el.
Mintea, prin adunătura ei de programe (bine / rău) poate fi un obstacol în calea trăirii acestui filtru de triere care este necesar fiecărei ființe cu condiție de desăvârșire.
Fauna ne este exemplu prin percepții directe. Ea știe care sunt și care nu sunt drumurile pe care le are de făcut pentru hrană, odihnă, împerechere. Această alegere ”organică”, prin dezvoltarea percepției, la unii este naturală, dar cei mai mulți o educă și o învață prin diverse metode.
Cu timpul, o lipsă de antrenament face ca acest organ sacru al criteriului de decizie, adică percepția intuitivă, care la copii este observat instant, face ca din viața unui adult să dispară cu o imensă putere din cauza unor factori care sunt numiți ”treburi de viață repetitive fără simț de răspundere pentru viitor”.
Ei bine, în această tabără din 6-9 Iulie, cât și cea din 31 aug – 3 sept, vom exersa și vom antrena acest sacru organ prin mai multe metode necesare fiecărui context din care vrem să scoatem mai mult, mai intens, mai profitabil, mai viu.
Că până la urmă, cel care nu face ”profit” din viața pe care o are, mai exact, nu câștigă din ea, atunci timpul său pe această planetă nu este decât de a fi un consumator de succes al celor mai interesante rețete culinare și sociale pe care le vede, din nefericire pentru sufletul său, constant, la cei din jur.