Pe una din bunicile mele o chema Alexandra.
Îmi aduc aminte că atunci când mergeam la ”țară”, eram asaltați de ofranda pe care ea o aducea. Având 9 copii pe care îi hrănea constant, o parte din ei se opreau în fiecare weekend la ea pentru așa numitele ”mese de familie”, unde Alexandra trudea de cu ”noaptea-n cap” să facă cele necesare corpului copiilor ei, cât și ”bătătorilor de minge” sau nepoților ei, printre care și eu.
Ea se punea ultima la masă și se ridica prima.
Asta a făcut zeci de ani. Programul de servire con-lucra în ea, împreună cu dorința ei de contribuție pentru familie.
De mici am fost educați, în normele sociale acceptate, că trebuie să ne punem în slujba altora. Că trebuie să îi servim constant.
Un fel de zicala comunistă: ”noi muncim, noi nu gândim”
Acest gen de servire, din păcate, i-a făcut pe mulți din familia mea să nu se servească de propria lor putere sacră de a determina o acțiune inventivă, chiar unii să nu știe cum să-și facă o omletă cu untură. Pentru că în mare parte din viața lor au primit constant. Inițial de la mama lor Alexandra, ulterior de la nevestele lor sau mătușele mele.
Exemplul acestora este cel mai apropiat de sufletul meu.
Ulterior, când a început ”să-mi crească părul pe piept” și am început să văd aceeași ”programare socială” în mai toate tradițiile lumii în care trăim, mi-am dat seama că gravitatea acestei situații este mai mare decât ”bomba lui Oppenheimer”.
Iar azi îmi permit să destăinui cu tine 5 lucruri pe care le-am înțeles despre a ajuta pe cineva:
- Când servesc prea mult, nu îl las de fapt pe celălalt să determine din el acțiunea de adaptare sau gestionare a momentului.
- Când vreau să ajut atunci, însămânțez prin propriul meu ajutor față de mine lucrurile pe care vreau ca altul de lângă mine să le facă.
- Refuz cu zâmbetul pe buze când altul cere din capacitatea lui ”leneșă” și ”obișnuită” de a nu face.
- Mă uit la aceste 2 legi constant: una conștientă (de ce fac ceea ce fac) și una mecanică (obișnuințe – când fac fără să gândesc)
- Bunul simț aparține legii conștiente: ”să fac altuia ce vreau ca el să-mi facă mie” – adică un om să mă servească din partea lui cea mai înaltă, nu pentru mofturile sau capriciile mele că m-am obișnuit să primesc.
În Tabăra din 31 August – 3 Septembrie 2023, de la Măgura, Brașov, o înclinăm, printre altele și procesului de ajutor con-știent (sau făcut cu știință), pentru binele aproapelui nostru: ”să ne ajutăm aproapele ca pe noi înșine”
Aici te poți înscrie.
Mai sunt 3 locuri disponibile, din 14.
Detalii și la telefon 0750 674 646
Programul, practicile și exercițiile sunt în programul de desfășurare al retreat-ului pe care îl poți primi răspunzând la acest email.
Rămâi cu bine!