Vei spune: „Dar stai, Alexandru, că recunoștința pentru ce am este extraordinară.”
Recunoștința este acceptarea la ce ți-a fost dat să primești.
Aceste bunuri familiale, materiale și profesionale, ți-au fost împrumutate de Natură, te folosești de ele și dupa, gata, se închid ochii, dispare relația cu bunurile.
Nu te necăji când le pierzi sau când cineva drag pleacă de lângă tine. Sigur trebuia să ajungă în altă parte, daca a plecat de lângă tine. Poate soția, copilul, job-ul sau afacerea. Iar aceste lucruri nu sunt doar în mâinile tale, ci și în ale Naturii sau în ale Divinității.
Natura ți-a dat, natura ți-a luat.
Veșnicia din afară e schimbătoare, crește, moare și renaște după mai multe legi.
Veșnicia dinăuntru este permanentă, omniprezentă, omnipotentă și omniscientă.
Cel care doar are recunoștință la ce are, e doar omniscient – adică știe tot.
Cel care caută în el însuși mai mult, verifică și practică în mod debordant, strânge omnipotența (poate tot).
Cel care a stabilizat ce a verificat (știe sigur realitatea și adevărul), devine omniprezent (e peste tot).
În oricare dintre aceste etape ești, vreau să pun umărul la creșterea ta.
Să aduc ce poate îți lipsește.
Aici sunt 2 moduri extrem de accesibile. Direct pe YouTube, cu circuit închis.
Dacă în afara ta ai lipsuri, atunci e în regulă.
Oricum sunt mult prea multe lucruri în jur de care nu avem nevoie.
Noi învățăm să avem nevoi prin comparație, că vedem la ceilalți.
Dacă în tine ai lipsuri, atunci ești sincer cu tine. Acest drum este doar pentru cel sincer și care vrea mai mult.
Așteptând, omul nu primește decât imaginație, utopie.
Practicând, omul primeste realitatea.
Cel care pune atenția doar pe ce are, nu vede ce poate avea.
Cel care pune atenția pe ce poate avea, nu pune atenția pe ce are.
Cheia e la mijloc și astfel poți deschide multe uși spirituale și sociale.
Rămâi cu bine!