Aspirațiile venite ca urmare a unor călătorii pe care le-am făcut în ultimii ani, și care au apărut din ce în ce mai des în lumea mea interioară, au făcut ca experiențele adunate să mă ducă în acel punct în care nu mai vreau să prea vorbesc.
Necesitatea lucrurilor sociale cu care m-am responsabilizat, din pură intenție să contribui acelora care îmi dau motive, mă țin în mișcare să formez diverse acțiuni rânduite să îmi țină aparatul fono-articulator, sau cum se spune în popor, ”să nu-mi tacă trâmbița”, ocupat.
Astfel, în virtutea momentelor de liniște pe care le-am avut în ultimele 2 săptămâni, am ales Uzbekistanul datorită istoriei sale care a contribuit, prin diverși oameni de știință din anii 1000-1400, la crearea celor mai puternice forme de cunoaștere naturală și cosmică, pentru universitățile celebre europene create în secolul al XIII-lea la Bologna, Paris, Salamanca, Oxford și Cambridge.
Deși am fost ocupat să observ ce a mai rămas din istoria acestor locuri, în mintea mea s-au desfășurat mai multe procese despre viitor care mi-au atras atenția, în special gândurile ce țin de o anume activitate mai puțin ”ortodoxă” și anume cauza îmbolnăvirii semenilor mei dragi care populează temporar această prea sfântă Planetă.
Ei bine, această țară, din nou, mi-a confirmat, ceea ce au făcut și alte țări cu predispoziție islamică din trecut, ca Iran, Emiratele Arabe, Turcia, India, Kenya, Tanzania, Egipt, Maroc și Iordania, că ființele cu potențial Divin din acestea, fac exact pe dos din ceea ce și-au propus în cartea lor sfântă Coran.
Din păcate, această situație este globală, și am întâlnit-o aproape în toată țările de pe această sfântă Planetă. Japonia a fost o excepție și azi am dedus de ce, dar îți voi spune în viitor.
În cele din urmă, aceste ființe care locuiesc preponderent în lumea islamică și care, datorită unor contexte de ordin religios, nu sunt prieteni cu ”Bachus”, își deversă, cum se spune la noi în popor, ”amarul”, cu alte delicii gastronomice, seara după o zi toridă, mai mult sau mai puțin de muncă.
Aceste delicioase momente sacre, pe care mulți nu și le însușesc, adică în loc să meargă la ultima rugăciune de la ora 21, ei sunt prinși în această malefică activitate pentru viitoarele lor generații, și anume acela de a consuma acele băuturi carbogazoase care efectiv sunt la fel de puternice pentru celulele lor ca bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, din 1945.
Aceste băuturi au monopolul activ aproape pe tot Orientul Mijlociu și aproape toată Africa, din cauza faptului că toate restaurantele, barurile sau magazinele de orice fel sunt amprentate cu marca lor și această reclamă se poate vedea chiar de pe ”Lună”.
Urmărind acest auto genocid în masă, în ultimii 12 ani, în toate aceste locuri, am dedus faptul că boala și oboseala se instalează în acel fel, blând și încet, pentru fiecare ființă, încât atunci când unul din ei realizează și încearcă din răsputeri să-i mai trezească și pe ceilalți, este atât de târziu încât nici dinții nu îi mai are în gură din cauze oaselor demineralizate și uscate din trupul lor Divin.
În cele din urmă, ca ființă care acceptă că această sfântă Planetă, cât și conducătorii ei, sunt suficienți de înțelepți încât să filtreze ”grâul de neghină”, mă îndrept spre Bukhara, fosta capitală spirituală a lumii, iar de jur împrejurul meu, absolut tot vagonul gustă, spre nefericirea viitoarelor generații care ies din aceste ființe deformate, acel lichid închis la culoare, carbogazos, care este admis de către cei care știu cum e nevoie să se filtreze populația pentru bunul mers la acestei Planetei, peste mii de ani.
Rămâi cu bine!