De fiecare dată când merg la Voroneț, iau câte ceva de la târgul din fața acelei mănăstiri care poartă un loc special în mine. Acolo sunt niște maici care nu sunt din lumea asta. Dar până la ele, mă opresc la Vasile. Vasile e trubadur, are cel mai bine dichisit stand de acolo, călătorește în satele vechi românești și culege haine și obiecte vechi pe care le vinde ulterior.

Din multitudinea de învățături pe care le primim în anii de se-ducție, pardon e-ducație, din regimentarea publică, observăm că fiecare dintre noi ne zămislim cu una sau mai multe atitudini cu o culoare „vanitoasă”. Astfel, vedem că fiecare dintre cei de lângă noi poartă această haină, împrumutată și de ei la rândul lor de la alții, a ego-ului mascat în diferite forme. Una din măștile ego-ului o vedem atunci

Om drag ce-mi ești! Îmi este greu să exprim bucuria pe care o trăiesc acum. Uite ce trăiesc: În lumea mea interioară s-au produs mai multe fenomene pe care îmi asum, acum, să le împărtășesc cu tine. Aceste fenomene sunt înțelegeri la nivel rațional despre drumul pe care îl parcurgem ca specie pe suprafața acestui organ al Soarelui, numit Pământ. Cum Soarele nu ar putea fi ceea ce este

Vreau să nu stau la mâna altora. Cum ar putea altcineva să producă mai mult bine pentru mine, decât eu însumi? Acolo unde aș lăsa pe cineva să facă lucruri pentru binele și sănătatea mea, atunci eu ori devin leneș, ignorant sau deviez mult de la traseul meu. În astfel de cazuri, serviciile la care apelez mă vor construi după protocoalele și procedurile lor, nu după lumea mea sacră