Adulții locuiesc în capul lor. Copii în inimă și în momentul acum.
Adultii se supără și poartă cu ei supărările și nemulțumirile.
Copii poartă pentru cateva secunde, ei întorcându-se la joacă și la acum.
Adultii țin evidența lucrurilor, copiii țin evidența stărilor.
Adulții manifestă personalitate, luată pentru a-și apăra eul, copiii manifestă esență, luată pentru a se bucura întru totul de viață.
Adulții folosesc trucuri, artificii, tehnici, metode pentru a supraviețui. Copiii cer și primesc mâncare pentru a supraviețui.
Adultii nu cer pentru că și-ar face egoul de rușine. Iar rușinea ruineză esența. Din acest motiv suntem maturi și uităm de esență.
Copiii primesc pentru că râd, zambesc și se bucură. În afara faptelor că unul sau doi copii sunt ai noștri, toți ceilalți care vor cere de la străini vor primi la fel de necondiționat.
Copii au totul, adulții își închipuie că au totul.
Copii au momentul, adulții au trecutul și viitorul, tot efemerul înconjurându-i.
În esență adulții nu pot sta pentru că rușinea de a se observa pe ei înșiși jucându-se ca niște copii, e greu de combătut.
Copiii nu pot sta în personalitate. „Persona” de la Personalitate, în latină este „masca actorului” și este procesul de a purta măști prin care adultul cu personalitate se identifică cu toate lucrurile exterioare, mai puțin cu individualitatea sa.
Pericolul vine când adultul începe să se identifice cu Persona sa.
De aici apărând nevroza sau alte boli psihice.
Copii sunt ei înșiși, adulții încă nu.
Copiii aduc prezentul în viața adulților.
Adulții iau momentul și neștiind ce să facă cu el, îl pierd.
Copiii în esență nu au vanitate, măști, rușine, frustrări. Copiii fac orice le trece prin cap, neținând cont de ce zic ceilalți din jur. Dacă m-aș apuca în acest moment să râd și să mă joc ca un copil în cafeneaua în care sunt, toți ceilalți m-ar filma și ar râde de mine. Egoul meu m-ar face să roșesc și să mă opresc, nelăsându-mă să ma bucur de bucuriile interioare.
Personalitatea atrage cu ea seriozitatea, maturitatea, căutarea, nemulțumirile, perfecțiunea, frustrările.
Esența atrage cu ea momentul, bucuria, emoțiile pozitive, creativitatea, joaca, împlinirea, improvizația.
Toate lucrurile descrise mai sus se realizeză direct proporțional cu severitatea, neobservația, neatenția cu care părinții și educatorii își educă copiii. Fixând ideile proprii, părinții operează primii ani ai vieții copiilor în modul în care aceștia au vrut să fie tratați când au fost copii.
Perfecțiunea și căutarea tot timpul a dorinței de mulțumire a copilului este meseria numărul unu al unui părinte. Copiii nu cer așa ceva. Ei cer doar dragoste, mâncare și timp de joacă. Ei nu știu ce este perfecțiunea. Educația este dorința adulților.
Etapele pe care un părinte le are de făcut pentru dezvoltarea într-un mod armonios a unui copil, sunt legate de modul în care adultul reușește să se pună în locul copilului și să vadă lumea cu ochii săi.
Atenția pe care copiii o au față de lucrurile pe care le au în preajmă este uriașă față de atenția adulților pentru acestea. Ei trăind în prezent, iar adultii în imaginație, putem observa de ce, cele frumoase amintiri sunt în memoria noastră, din copilărie.
Adulții încep să uite după perioada copilăriei, și nu rămân decât frânturi în memorie.
Marile civilizații au lăsat tot felul de simboluri prin pictură, artă, cărți și unul dintre cele mai reprezentative texte este de găsit și în Biblie : „Şi chemând Iisus un prunc, l-a pus în mijlocul lor (apostolilor) şi a zis: «Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”
Antrenament Mental = Viață Fericită = Putere și Voință
Împarte aceste rânduri și vei ajuta să transformi pe cei dragi.
Comunitatea celor cu mintea limpede și liniștită, te salută!