Unul din lucrurile care este necesar societății, apare ca un beneficiu pe care îl primim încă de mici, care ne servește pe loc pentru a fi în rând cu lumea, pentru a fi, ulterior, serviabil societății.
Educația oferită prin diferite ”curriculumuluri” este maniera prin care se dezvoltă fiecare individ care aderă la o gândire de educație civilizată. Aceste lucruri sunt orientate pentru câștigul comun, colectiv, social, și relația omului cu ele.
În definiția educației naturale, în vremuri în care popoarele migrau acolo unde deschiderea spirituală și natura erau mai aproape de om, existau sisteme de educație diferite.
În Est erau școli de filosofie, în Egipt, școli de teorie, iar în Orientul Mijlociu, erau școli de practică.
Școlile din Egipt, toate erau în jurul templelor unde liderii spirituali, politici și religioși, care aveau în mod particular, conduceau din umbră direcțiile acestor școli.
De exemplu în Luxor sau în Aswan, templele unde locuiau și primeau ofrande liderii, aveau clădiri auxiliare care aveau ca scop să fie școli de repetiție și de conceptualizare.
Aceste clădiri erau în strânsă legătură cu o metodă și mai veche de învățătură, care se făcea în mod particular, în grupuri restrânse de oameni, pentru a putea fi asimilarea mai rapidă. Astfel, egiptenii au primit matematica, chimia, medicină, de la popoarele orientului mijlociu, Babilonul și Sumeria, când aceste zone au devenit din ce în ce mai nisipoase, și deșertul avansa.
Aceste zone ale lumii, mai ales cele din Egipt și, ulterior, Orientul Mijlociu, au ajuns să fie ulterior exploatate de lumea arabă, care a preluat și s-a educat în orientarea unor științe care, în jurul anilor 1000-1100, au oferit prin ”urcarea” în continent, prin nordul Africii, ulterior zona sudului Spaniei, Andaluzia, spre nord, întâlnind călugării care veneau din Franța, pe renumitul drum ”El Camino” care însemna pelerinajul sfânt, spre Santiago de Compostela pentru a face ”troc” de științe sacre cu arabii.
Acest gen de experiențe erau folosite pentru a crea în anul 1088 primele universități din lume, adică locuri unde se studiază și se cercetează, în mediu controlat, mai multe materii de natură progresistă.
Aceste universități au fost create la Bologna, Paris, Salamanca, Oxford, Cambridge, în ani 1088, până la 1200. Ele au devenit forme de influență socială unde fiecare om mai ”sus-pus” în societate, adera pentru educarea lui și familiei sale, la o șlefuire interioară spre a servi la un bun comun.
Migrarea din educația experiențială spre educația instituțională s-a scindat pe vremea când educația a fost orientată spre creșterea socială, nu spre creșterea spirituală a individului. Mai exact, când acele minți mai puțin luminate, dar cu ”multe diplome pe perete” și-au băgat ”coada” pentru a direcționa masele spre un scop anume.
Educația instituțională de azi este susținută de interesele pe care un minister, sub patrimoniu guvernamental, susținut de o decizie europeană, este condusă spre un beneficiu economic, financiar sau social.
Pentru tine, diferența dintre educația experiențială și cea instituțională poate fi observată în ceea ce primești fără să vrei, ca fiind instituțională, iar cea dorită, ca necesitate, datorită sincerității față de propriul suflet, ca fiind cea experiențală, unde voința de a se educa trece din experiență în experiență sau moment cu moment, asimilând ce este din afară, construind sufletul pentru lucrul său interior, spre Divinitate. Iar acest lucru a fost și este susținut de lumea ezoterică, destinată să construiască ce este mai înalt în om și să aibă sensul de a-l ajuta să se elibereze de propriile sale manifestări malefice față de propria existență.
În acest demers, pun umărul și eu la această educație, cu cele strânse de mine din experiențe pentru creșterea condiției interioare. Acest lucru se poate accesa de aici printr-un pachet instant, adunând toate pachetele existente pe site-urile mele.
Rămâi cu bine!