Bună ,
Se întâmplă de multe ori să apară în om o energie nouă, puternică, atunci când ceva observă că îi place. Această energie îl stimulează să facă primul pas și poate, în funcție de pregătirea lui, să continue pe termen lung.
O astfel de ”atracție” între om și ce face cu plăcere, se numește ”sincronicitate” de evenimente cosmice, mai exact ”omul simte că tot ce face se incorporează în el și începe să fie una cu ce face”. În astfel de cazuri nu mai e vorba de muncă, ci de o activitate.
Aceste lucruri de obicei sunt în relații, joburi, interese, hobby-uri, alte activități care dau această energie suplimentară atunci când o facem.
Astfel ne dăm seama de uriașa diferență între ”trebuie” să facem și ”ne place cu toată puterea interiorului nostru” să facem.
Aceste două atribute sunt întâlnite de multe în rolurile de ierarhie, unde cei care ”trebuie” să facă sunt executanții, iar ceilalți, care conduc ”le place” să facă ce fac deja.
Pentru o clarificare mai atentă, această ”rezonanță” cu ce îl stimulează energetic pe om, devine atât de evidentă, doar atunci când în om nu sunt așa-zisele ”programe sociale” care să lucreze, cum ar fi de exemplu ”că trebuie să avem o familie, să facem copii, să avem un job, să fim serviabili, să ne ajutăm aproapele, etc”.
Acestea de multe ori, venite printr-o imitație excesivă, opresc apropierea sau ”rezonanța” dintre om și ce îi place lui cu adevărat, de teama ca nu cumva să fie îndepărtat sau să nu fie acceptat de ceilalți dragi de lângă.
”Rezonanța” care apare mai ales în perioada copilăriei, este de multe ori, din cauza unei nepregătiri a părinților, să fie îndepărtată din copii, pe seama că ”părinții știu mai bine”. Astfel părinții încep să pune diverse ”bariere” între copii și ce este organic în ei să ”rezoneze cu un lucru sau altul”.
Aceste ”bariere” impuse vin din fricile părinților ca nu cumva copii să ”eșueze”, iar cauza determinantă și cea mai evidentă este că dacă părinții ar fi reușit să ajungă cu adevărat la o ”rezonanță organică” cu un anume interes din viața lor, nu ar fi oprit copilul dintr-un impuls.
În concluzie, aceia care îi opresc pe alții să ”rezoneze” cu un lucru sau altul, sunt cei care nu au ajuns acolo unde și-au dorit ei.
Frica astfel începe să bântuie la masele de oameni, pentru că atunci când vrei să începi să ”rezonezi” cu adevărat cu un lucru, să spunem, că vrei să fii magician, se va trezi instant un părinte care va spune că ești bun la matematică și ca nu cumva să te faci magician că nu vei câștiga niciun ban din asta.
Astfel, acest părinte care visează că vei deveni matematician, este de fapt un străjer care te protejează să nu o iei pe drumul de magician.
El devine străjer pentru că are teama să nu ajungi dezamăgit sau frustrat în viață, așa cum el a ajuns.
În astfel de cazuri, orice om cu ”rezonanță” puternică față de ceva anume, are nevoie de o ieșire ”instantă” dintre acei străjeri care îl propulsează să urmeze, mai exact să copieze, un sistem aberant de gândire prin care omul cu ”rezonanță” devine un alt automaton sau robot pe scena lumii, care își pierde de fapt ”lumina care luminează și în întuneric”.
Paște Fericit!
Rămâi cu bine!