Fenomenul care este promovat social, printr-o anvergură direct proporțională cu înclinația de a fi ascultători, și nu hotărâți, este că menirea omului pe acest pământ ar fi cumva să-și gestioneze energia, pe care o are disponibilă, spre rânduirea unui plan făcut de cineva care știe să facă planuri.
Acest plan este și el promovat, chiar din 1935 încoace, ca fiind echitate socială, adică un loc special creat unde oamenii să aibă drepturi depline, adică oferite de cineva care face pentru altcineva care le urmează, spre a nu fi haos.
Energia omului disponibilă este orientată, prin programe sociale, spre activități care prin plăcerea omului de a o cheltui spre un beneficiu sigur cu valoare materială, se numește job.
Această sumă de activități mai este numită muncă. „Mă duc să muncesc” ar spune omul.
Această muncă este în general orientată spre ce este în afara lui, omul negândindu-se la munca dinăuntrul lui. Ignorând cu succes munca spre virtuțile sale.
Aici apar, la cei mai norocoși, care cunosc principiul plății și al eforturilor, cele două lumi.
Una interioară, care ar trebui numită muncă și cealaltă exterioară care este suma de activități pentru gospodărie, comunitate, creștere socială.
Cei care nu sunt norocoși, nu vor avea acces să afle, să descopere lumea interioară.
Iar aceștia vor trăi, prin toate exemplele observate, în lumea lor exterioară, ca și cum asta e tot ce au. Vor căuta stimuli care să îi încarce sau descarce, savurând, cu ochii plini de magie, spectacolul lumii exterioare, întotdeauna pregătit să-ți ia mințile.
Lumea interioară a mea este păstrarea interiorului meu neatins și complet dezlegat de cuvintele, ploaia sau starea altora din afară. Omul este capabil de așa ceva prin pregătire elaborată și susținută de exerciții de atenție, memorie și concentrare. Omul poate să apară complet nemișcat de reacțiile, comportamentele sau programele celor din jur, însă în lumea lui interioară nimeni, cu excepția lui, nu știe de ce este așa și nici nu contează. Cei mai proști bârfindu-l sau jignindu-l pentru insensibilitatea sa.
Lumea interioară este cuprinsă din alegerile de gânduri și simțiri, în lipsă completă de raport cu ce este în exterior.
Pentru mulți nepregătiți, ar spune că este schizofrenie sau stadiu acut de demență.
Însă pentru cei care verifică, atenția pe lumea interioară este cea care poate influența, doar prin decizie, lumea exterioară.
Lumea exterioară a omului este cuprinsă din reacțiile și impulsurile în complet raport cu evenimentele din afară, fără nicio observație la lumea dinăuntru. Astfel formându-se automatisme de reacție, adică roboți.
Lumea interioară este cea care are dreptul să inoveze, creeze, organizeze, iar cea exterioară să urmeze. Făcându-se invers, organizându-se lucrurile datorită evenimentelor din afară, asta nu este decât adaptare sau completare.
Cele două lumi, interioară și exterioară, nu au șansa fie niciodată conectate de altcineva, ci doar de omul însuși. Astfel apărând stabilitatea și armonia, conexiunea cu o lume superioară, poate divină, devine posibilă.
Luni, 5 aprilie, ora 21, voi avea pe YouTube un Live despre 8 Efecte ale atenției la exterior, la lumea exterioară, în detrimentul celei interioare. Ai întrebări? Aici va fi momentul.
Rămâi cu bine!