Necazurile sunt situații la care nu ne-am așteptat pentru că nu ne-a învățat careva să acceptăm realitatea proaspăt întâmplată.
Suntem educați și meniți la dezamăgire pentru că forța exemplelor din jur este constantă formată, prin comportamentele lor, de așteptări că ceea ce urmează să se întâmple trebuie să fie așa cum gândesc sau a mai fost.
Necazurile vin la oameni nu pentru că nu acceptă ce este, ci pentru că gândul sau trăirea lor au fost create înainte ca evenimentul să se întâmple. Aceste forme de imaginație produc necazurile venite din întâmplările la care nu ne-am gândit.
Simțurile noastre sunt hrănite de realitate, iar, uneori, mintea este cea care modifică prin ce a experimentat în trecut că viitorul apropiat trebuie să fie cel puțin asemănător cu ce urmează să se întâmple.
Mintea astfel ne minte pentru că, fără voia noastră, produce imaginea că următoarele evenimente din viață pot fi asemănătoare cu ceea ce știm.
Iar când ceva ce nu știm apare, spre surprinderea noastră, devenim blocați, ni se oprește judecata, ne scărpinăm cu mâna stângă la urechea dreaptă și ne întrebăm cum de nu ne-am putut gândi la asta.
Suferința este un număr de necazuri nesoluționate pe care omul, din lipsă de timp, chef și antrenament, este silit să o accepte.
Leneșul va suferi nu din situațiile care i se întâmplă, ci din gândirea lui în raport cu ce i se întâmplă.
Munca mea nu are ca principală direcție dobândirea de noi aptitudini, și nici de noi percepții sau acțiuni, ci mai întâi de o uriașă demontare și dezvățare de preceptele implementate fără niciun fel de regret pe care omul drag mie le are.
Motivele pentru care nu sar în schema jucătorilor care deformează mintea altora pentru profitul propriu, las câteva experiențe clare pentru care un om nu ar trebui să-și facă așteptări față de altul, și pentru a putea produce cu munca și mâna lui ce are nevoie:
- Ce auzim de la alții și nu am dorit să auzim este manipulare. Exemplu: educația instituțională
- Ce nu am dorit, dar am făcut prin constrângere, este sclavie. Exemplu: jobul
- Ce am făcut prin constrângere și nu ne-am gândit la efecte, este ignoranță și neiubire de sine. Exemplu: sănătatea
Omul are 2 comportamente învățate pe care el le consideră utile:
- Felul în care așteaptă de la alții.
- Felul în care judecă ce primește de la alții.
Prima este imaginație nedorită, implementată prin exemplul altora, iar a doua este modificarea imaginației în alte asocieri imitate de la alții.
Acest fel de inversare a minții, pe care omul a primit-o, îl face incapabil să găsească soluții la problemele sale și nu este în stare să ofere suport momentului prezent care este complet nou și nemaivăzut.
Ființa umană are posibilitatea, doar prin acceptare și non-identificare, să producă soluții pentru situațiile neprevăzute. Cel atașat și cu așteptări nu va face decât, prin lipsa de antrenament, să producă supărare, frustrare și negativitate atât lui, cât și celor din jurul său, prin vibrațiile emise din grimasele, inima, mișcările și mintea lui.
Rămâi cu bine!