Surplusul de gânduri care îți apar citind titlul vor dezvolta un răspuns interior sau reacție instinctivă, și va apărea întrebarea interioară: Ce înseamnă dreptate? Oare sunt eu drept?
Dreptatea nu are o conotație justă decât atunci când o facem noi justă prin atitudinea noastră. Argumentul primordial către a fi drept, în limbajul pe care îl știm este nu rănești morala, conduita sau etica interioră sau celui de lângă tine pentru interesele tale.
Dreptatea este arma folosită de marii oameni ai tuturor timpurilor ca atitudine comportamentală, spre atingerea celor mai înalte virtuți: răbdarea, vigoarea, compasiunea, seriozitatea, adevărul, tăria de caracter, altruismul, calmul, înțelegerea rostului naturii, dragostea necondiționată, etc.
În zilele noastre, putem observa nedreptatea prin numeroase atitudini interioare cât și exterioare. Ele sunt observații generale:
– nutrirea de gânduri de prisos despre ce face cutare sau cutare om
– observații și păreri despre ceilalți
– ce pun la cale politicienii, țara, sistemul
– munca în sila, neglijând interesul comun
– munca sau comportamentul fără atenția cuvenită
– vorba inutilă sau bârfa
– prețuirea laudelor
– îngăduirea distragerilor
– curiozitatea fără limite sau răuvoitoare
– încălcarea promisiunilor
– pierderea respectului de sine
– ura, bănuirea, blestemul
– fățărnicia
– ascunderea unei plăceri
Oricând găsești ceva mai bun de făcut decât cele descrise mai sus, atunci drumul tău merge spre dreptate.
A nu cauta ajutor din exterior este antrenamentul cel mai dur pe care îl poți face cu tine însuți / însăți. Amânarea celor descrise mai sus, îndepărtează pe om de cine este de fapt și îl poartă spre cărări unde falsa personalitatea își are locul.
Folosind efortul, omul poate ajunge să nu mai fie molipsit de toate plăcerile care apar, să nu mai simtă rănile făcute de vreo durere emoțională sau fizică, fără a se teme sau aștepta ceva, să nu mai pună la inimă insultele, să nu simtă nedreptățile, să nu fie copleșit de patime și să meargă cu toate acestea spre calea dreptății, acceptând din tot sufletul ce se întâmplă sau ce îi este sortit. Așa omul devine conducătorul propriei sale vieți care e gata să meargă la drum, spre calea desăvârșirii și a activităților sale prezente.
În toate aceste momente, dragul meu cititor, prețuiește puterea de critică și judecată, pentru ca ele dau naștere opiniei, și cu toată puterea facultăților tale raționale, călăuzește-te spre a deveni un om bun și plin de voioșie, care nu caută ajutor din afară sau liniștea pe care o dau ceilalți.
Un om trebuie să stea drept, nu să fie ținut drept de ceilalți.
Antrenament Mental = Viață Fericită = Putere și Voință
Împarte aceste rânduri și vei ajuta să transformi pe cei dragi.
Comunitatea celor cu mintea limpede și liniștită, te salută!