Rapiditatea cu care facem lucrurile este astăzi în egală măsură cu interesele pe care le avem. Acelea de echilibru, căutare, descoperire interioară, familie, bani etc.
Munca omului, indiferent de activitatea sa de lucru, este făcută în special cu una din acestea: mintea, trupul sau sentimentul. Mintea – organizează, gândește, creează – aici lucrează oamenii în corporații, firme, institute, organizații. Sentimentul – ajută, empatizează, iubește – aici lucrează oamenii în spitale sau institute de ajutor reciproc, artă, teatru, film, muzică etc. Trupul depune efort fizic, aduce aport construcțiilor de orice fel, în general orice activitate ce presupune munca brută și nu intelectuală sau emoțională.
Astfel, omul are la dispoziție doar aceste 3 instrumente.
Evoluția claselor și masei sociale aduce cu ea nișe aparte pentru fiecare din aceste 3 instrumente – funcții.
Fiecare dintre nou muncim cu un sens. Pentru bani, familie, interese, obiective, importanță.
Din ce observăm, munca cu sens presupune folosirea la capacitate maximă a unui singur instrument. Celelalte 2 rămânând latente. Imitația – acest proces continuu de copiere a ceea ce muncesc toți din jurul nostru, aduce mecanicitatea procesului de muncă în viețile noastre.
Pentru fiecare job există disponibilitatea folosirii celor 3 instrumente simultan, adică a productivității/ randamentului/eficienței – printr-un proces împlinitor pentru om.
Însă, pentru că nu avem o educație de muncă eficientă, unul din aceste instrumente va face munca altuia. De exemplu:
- Șeful e în toane proaste, mă supăr (sentimental), în loc să înțeleg prin întrebări (rațional).
- Asistenta sau un coleg îmi zâmbește prea mult azi (mă întreb ce se întâmplă cu ei, că eu nu zâmbesc așa des – Rațional), în loc să simt, să mă bucur cu toată inima pentru ei.
- Am de livrat cocoși la curtea primarului, știu că-i va tăia să-i pună pe masă. Mă întristez (sentimental), în loc să-mi fac treaba (trup – motor – acțiune) pe care o am de făcut și să-i zâmbesc primarului că-l văd.
- Cineva îmi povestește ceva. Vreau să fiu atent. Îmi apare un sentiment/amintire care nu are de-a face cu ce îmi povestește omul.
- Am de desfăcut un calculator (mă enervez că nu știu cât îmi va lua să îl repar), în loc să gândesc că este un proces de învățare.
- Discut cu un prieten la un ceai. Îmi povestește situația lui. Îmi transmite o stare pe care nu o voiam (sentiment), în loc să învățăm amândoi din situația lui (cu altfel de de comunicare – rațional).
- Mă ceartă mama. Mă supăr, fac un artificiu și ocolesc dorințele ei (sentimental). În loc să primesc cearta ca un aspect pozitiv de învățare (rațional; aceia care au raționat într-un astfel de caz au ajuns eroi).
- Mă duc la teatru sau privesc o pictură, le traduc prin stări și sentimente efemere, în loc să pricep ce pot învăța din asta (ce a vrut să ne învețe/arate artistul) – rațional.
- Ies cu prietena la un suc. Mă ofensează, ne certăm. În loc să ofer înțelegere prin înțelepciunea și răbdarea mea.
Observăm că o funcție face treaba în locul alteia:
Mintea, în locul inimii, trupul în locul minții, și invers, haotic una în locul alteia. Astfel s-a creat dizarmonia în interior, fapt care duce la disfuncții mentale, emoționale sau fizice. Nereușind să înfăptuim una sau alta, cu toate 3 puse în funcțiune pe deplin. O astfel de reușită nu se face prin absorbția teoriei, și nici prin educarea efemeră. Practica este lungă și este predată în multe școli de dezvățare și învățare.
Antrenament Mental = Viață Fericită = Putere și Voință
Împarte aceste rânduri și vei ajuta să transformi pe cei dragi.
Comunitatea celor cu mintea limpede și liniștită, te salută!