Datorită senzației trecerii anilor, devenim uimitor de fascinați de rapiditatea lor.
E vorba aia din popor: ”ce repede au trecut anii”.
Observăm că timpul pentru copii este nelimitat, iar pentru bătrâni este limitat. Senzația în sine, nu locuiește în copii, dar apare datorită faptului că vedem cum alții au boli sau mor, să apară în adulți sau în bătrâni, realizarea că: viața nu e veșnică.
Acest eveniment, al morții, în fapt, nu este tragic.
Gândurile cu privire la moarte, sunt tragice. Iar dramatizarea ritualului o face și mai tragică.
În Biblie, în Evanghelia după Luca 12:39 scrie:
”Dacă bunul gospodar ar fi știut la ce oră va veni hoțul, ar fi vegheat și nu ar fi lăsat să i se spargă casa.” – hoțul fiind moartea.
Buddha a spus: ”Nu există suferință pentru cel care a terminat călătoria”. Călătoria este înțelegerea faptului că moartea nu există și că face parte din procesul transformărilor cosmice.
În textele sacre indiene, în Upanișade este spus: ”Cei care au discriminare, cu o minte liniștită și o inimă curată, ajung la capătul călătoriei, pentru a nu mai cădea niciodată în ghearele morții.” Aici procesele de judecată asupra evenimentelor vieții are nevoie de constantă discriminare, în sensul: ce este bun și nu este bun, pentru mine, să fac. Iar acest proces duce la ”ce pun în inimă și în minte”.
Unul din marii poeți ai Iranului, Shabestari, în 1300 a spus: ”În ultima zi a vieții tale, când te vei trezi, vei vedea că totul este doar iluzie și imaginație.”. Iluzia și imaginația la care probabil se referă, este suma acțiunilor făcute în scopurile proprii și egoiste și nu în scopurile creării sufletului nostru, adică a virtuților (25) descrise în Filocalii.
Evagrie Ponticul, că tot am vorbit de Filocalii, spune: ”După ce te-ai rugat așa cum trebuie, așteaptă-te ca demonul să te atace; așa că stai în gardă, gata să protejezi roadele rugăciunii tale” . Gândurile vin de undeva, ori din nedigerarea propriilor acțiuni din trecut, ori din acumularea de percepții triviale sau benefice, ori din pură creație (mâna lui Dumnezeu). Experiența trecută tot timpul va fi acul și ața pentru orice vei țese cu mintea.
Când am fost în Mexic și Argentina, m-a interesat în mod special civilizația Maya și Aztecă. Ei numesc pe zeul principal: Șarpele cu pene. Aztecii în numesc în limba lor: Quetzalcoatl, iar Mayașii îl numesc în limba lor: Kukulkan. El a spus: ”Există o singură cale de a scăpa de moarte. Trebuie să devii o ofrandă; dintr-o inimă curată, trebuie să transcenzi moartea și să o păcălești cu sacrificiul tău. Doar așa puteți deveni zei.” Inima curată este simbologia găsită și în mitologia egipteană, identică cu cea mezoamericană. Inima este cântărită cu pana. Dacă pana e mai grea, atunci sufletul ajunge la Osiris (colectivul Divin al sufletelor). Dacă inima e mai grea, atunci sufletul rămâne pe pământ sau în zona (planete) inferioară, unde se reapucă de propria educație. Iar în mitologie este mâncat de crocodilul Ammit, simbolizând rămânerea în zona materială sau întunecată și neajungând la Lumină.
Mai sus, observăm că aceleași tradiții au același mesaj. Moartea se pregătește din timpul vieții. Noaptea face același lucru pentru a nouă zi. Este o trecere pentru o nouă etapă. Este oprirea evenimentelor unei zile, și trecerea în alta.
Virtuțile sunt accelerarea acestei înțelegeri, că moartea nu este definitivă și că de fapt, noi nu murim cu totul.
Întinerirea este acumularea și absorbția momentelor de viață.
Starea în sine este conduita prin care veșnicia devine ”forța de cuprindere” a ce este acum ”oferit” și ”dăruit” de Dumnezeu să avem.
Orice este, este dat de niște legi. Aceste legi construiesc ființele, materia și răspândirea lor. Fiecare regn crește pe unul inferior. Metalul servește mineralului, mineralul servește vegetalului, vegetalul servește animalului, iar animalul omului. Fiecare regn superior ignoră regnul inferior, ci doar se servește de el.
Noi cui servim de fapt?
Întinerirea este mesajul pe care îl putem avea constant, pentru a stabiliza și permanentiza ”comunicarea” și ”relația” pentru cine servim noi defapt.
Acum te întreb:
”De ce ne rugăm?”
Observăm că rugă-ciunea este de fapt dorința de a primi de la regnul superior, ceva.
Regnul inferior, în toate legile este aproape uitat de regnul superior, pentru că orice regn (sau rang) își dorește ascensiunea și ”nu are timp și nici energie” pentru treburile celor de jos.
Întinerirea și toate procesele ei cumulative materiale, de ordin nutrițional și mindset le vom ”dezgropa” din tâlmăcirile multor civilizații vechi, ca Hunza, Amerindieni, Traci, Daci și altele, aici:
Luni 13 și 20 Mai, ora 21.00, avem masterclass online, pe zoom, timp de 90 min:
Bio Hacks – Secrete Practice Științifice pentru Întinerire și Longevitate
Ești invitat la un fulminant eveniment pregătit spre dobândirea vitalității, energiei și accesării resurselor disponibile pentru a trăi sănătoși și tineri.
Rămâi cu bine !