Oricât de mult ne-am strădui să urmăm o tehnică sau alta, scopurile sau obiectivele noastre sunt momentan iluzii create de voința minții noastre în direcția confortului, plăcerii sau dorinței pe care acel Obiectiv ne-o va revela.
Tehnicile și metodele pe care unii oameni le propun prin cărți, cursuri, seminarii sunt scheme de lucru care te vor duce la câștig dacă le urmezi. Adică înveți un proces pe care îl execuți cu un uriaș entuziasm pe față, fără să ai habar de complexitatea schimbărilor pe care urmează să le faci.
De exemplu, vrei casă, mașina ta, jobul tău perfect, proiectul, piesa ta de teatru, cartea ta, discul tău să fie de succes, să aibă impact. Ei bine, dragă om, după ce are, îți intră „în sânge”, îl realizezi și te apuci de altul. Aceasta se numește dependență. Pentru că plăcerea obiectivului atins propagă în tine niște hormoni care, după ce aceștia pleacă, cauți alții.
Astfel, te vei apuca, cu o sârguință ieșită din comun, să realizezi imposibilul. Să faci într-o lună cât alții în șase. Astfel, executarea acestor procese pe care le vei face, vor schimba anumite planuri din viața ta. Sacrificiu, efort, sacrificiu, efort.
Planurile sunt idei.
Ideile duc la efort.
Efortul aduce acțiunea.
Acțiunea aduce materializarea.
Materializarea aduce obiectivul.
Obiectivul aduce plăcere.
Plăcerea aduce confort.
Confortul aduce planuri.
Și o luăm de la capăt.
Totuși, există în om mai multe funcții care au nevoie de înțelegere. Acestea se ocupă pentru a servi intenția omului. Mintea dictează, corpul face, iar emoția apropie și justifică efortul și sacrificiul de obiectiv.
Doar că, uneori, aceste lucruri le face doar mintea sau doar emoția. Rar, fiecare își vede de treaba sa. În mai toate manualele motivaționale se stârnește un anumit comportament de ordin rațional: imaginează-ți cum va fi, simte acel lucru, conduci mașina aia, devii acel Star etc. Toate având ca scop să plece de la a gândi cum te vei simți.
Ce nu ni se explică este că fiecare funcție trebuie să-și facă ea însăși treaba. Emoția să fie motorul pe care omul să o folosească, corpul să fie carcasa, iar mintea șoferul. Fără emoție, stai cu genialele idei pe care le ai în portbagaj. Emoția nu are legătura cu obiectivul, ci cu beneficiile acestuia.
Tot ce facem are legătură cu modul în care vrem să ne simțim în raport cu ce este. Însă, un proces defectuos este acela de a nu lăsa fiecare funcție în parcurgerea obiectivului tău să-și facă treaba. Pentru că dacă o facem, și o funcție îi face treaba alteia, expresia frustrării, fricii, depresiei, iritării, negativității și anxietății apare.
Antrenament Mental = Viață Fericită = Putere și Voință
Împarte aceste rânduri și vei ajuta să transformi pe cei dragi.
Comunitatea celor cu mintea limpede și liniștită, te salută!