Acum ceva ani, un reporter l-a întrebat pe Dalai Lama: „Observăm că mulți oameni nu mai au încredere în ei. Cum pot oamenii recupera forța lor interioară: Încrederea de Sine?”, iar Dalai Lama a răspuns reporterului: „Nu știu despre ce vorbiți, ce ne lipsește să avem încredere în noi? Ce trebuia să mai primim în plus? Nu am primit noi, oare, totul? În cultura noastră, nu avem acest concept de încredere de sine, noi trăim cu ceea ce am primit, nu avem nemulțumiri față de noi înșine.”
Am tot stat să cuget la acest concept interpretat de fiecare om, despre ce înseamnă Încrederea de Sine.
În urma investigațiilor, am dedus că fiecare îi atribuie una sau mai multe definiții, care toate sunt în context de interpretare cu lumea lor emoțională din ziua în care este omul întrebat sau se gândește voluntar la încrederea de sine.
Spre exemplu, în situația unui om care nu a primit la timp ce i s-a promis, încrederea de sine va fi deficitară în cel de la care nu a primit, dar și în el însuși, pentru că s-ar gândi cum de a ajuns să cunoască un astfel de om.
În situația unui om la care atributele comparative, egocentriste și concurențiale sunt pe cale de dispariție, atunci un astfel de om nu își va atribui gânduri sau atitudine sau orice altceva jignitor nici altuia, și nici lui însuși.
În realitate, terapia modernă, cu tot cu știința ei contemporană, au inventat acest termen pentru cei care observă în viața lor atitudinea de delăsare, introvertire, deznădejde, autocritică, demotivare, lipsa conexiunii, iritare și, mai ales, lipsă de curaj sau asumarea riscului.
După inventarea acestui termen general: Încrederea de Sine, a devenit un concept dorit de toți, mai ales de cei care l-au pierdut primii, cei din orașele aglomerate, unde comparația și concurența sunt zilnic măsurate.
Astfel, lumea terapeutică n-a stat degeaba și împreună cu doctorii lor științifici, care își atârnă măsurile lor de recunoaștere socială, adică diplome, undeva în camera cea mai tranzitată de așa-zișii pacienți care, din cauza propriilor lor alegeri, conform nearmonioase cu natura, să ajungă „pradă” în fața acestor doctori care le prescriu așa zise „sedative” cu nume sofisticate și pe care pacienții le numesc „medicamente”.
Într-o astfel de dezordine, scapă cine poate.
Cel care a luat-o pe drumul sedativelor pentru sacrul lor sistem nervos în care stă secreția sau secretul de uleiuri necesare vieții lor interioare Divine, nu este decât cu un pas în mormânt, locul unde „ni se vinde ideea” că …ca „nu mai e durere, nici întristare, nici suspin, ci viață veșnică fără de sfârșit”.
Într-o astfel de absurditate, în care nu e deloc departe să ne punem bunul simț la treabă și să ne gândim: dacă pe lumea cealaltă nu mai e durere, nici întristare, nici suspin, atunci de ce e aici, în lumea în care trăim? Atunci ce pot face să pregătesc lipsa de durere, de întristare și de suspin, aici, în această lume?
M-aș baza pe o lege simplă, gândind un astfel de lucru: orice examen are nevoie de pregătire, orice fruct, de o sămânță, orice prunc, de zămislire, deci toată natura ne arată că este o etapă premergătoare de pregătire.
Pentru pregătirea temeinică despre aceste lucruri imperativ necesare încrederii și construirii încrederii, am pregătit 2 evenimente:
Luni, 11 aprilie, ora 21-21.45 pe Youtube: Puterea Dobândirii Încrederii de Sine / În tine
Luni, 18 aprilie, ora 21-22.30, webinar: 6 Practici pentru Creșterea Încrederii de Sine / În tine
Rămâi cu bine!