Memoria şi aducerea aminte nu funcţionează deloc asemenea unui computer, dar asta le face cu atât mai interesant de înţeles şi de experimentat. „Dacă ne-am aminti totul, atunci, de cele mai multe ori, am fi ca şi bolnavi şi nu ne-am aminti nimic”, spune William James.
Deseori se spune că o persoană este suma memoriilor sale.
Memoria şi amintirile tale sunt ceea ce te fac să fii ce eşti.
În pofida acestui lucru, memoria şi amintirea sunt înţelese greşit, de aceea mulţi oameni spun că au o “memorie proastă”. Este, în mare parte, din cauza analogiilor pe care le avem la îndemână – cum ar fi memoriile computerelor nu ne ajută. Memoria şi amintirea umană sunt vast mult mai complicate şi mai încâlcite decât memoriile găsite în laptopuri, tablete sau telefoane.
Aici sunt cele 10 puncte menite să te ajute în psihologia memoriei şi amintirii ( este bazată pe recenzia excelentului capitol al distinsului expert în memorie Profesor Rober A. Bjork, UCLA):
1. Memoria nu se degradează
Toată lumea a experimentat frustrarea de a nu putea să-şi amintească ceva din memorie. Poate fi numele cuiva, denumirea de “judecătorie” în franceză sau unde a parcat maşina. Deci, ar părea evident că memoria se strică, asemenea unui fruct căzut. Dar cercetările tind să contrazică acest lucru. În schimb, mulţi cercetători consideră că memoria are capacitate infinită. Totul este stocat acolo, dar fără repetiţii, amintirile devin mai greu de accesat. Asta înseamnă că nu amintirea dispare ci că se „pierde” abilitatea de a o accesa.
2. Să uiţi te ajută să înveţi
Idea de uitare pentru a te ajuta să înveţi este contra-intuitivă, dar imaginează-ţi-o astfel: imaginează-ţi că ai produs un creier din care poţi accesă orice amintire. Când acest creier uimitor ar încerca să-şi amintească unde este maşina parcată, îşi va reaminti imediat toate maşinile pe care le-a văzut parcate vreodată, şi apoi ar avea de sortat din toate.
Evident că cea mai interesantă este cea mai recentă. Şi asta este general adevărat pentru toate amintirile. Evenimentele întâmplate recent sunt mult mai importante decât cele petrecute acum mult timp.
Pentru a face un super-creier mai rapid şi mai folositor în lumea reală ar trebui să construieşti şi un sistem care să se descotorosească de informaţiile vechi şi nefolositoare. De fapt, bineînţeles, cu toţii avem acel super-creier cu un sistem de eliminare: o numim „uitare” .
De aceea uitarea te ajută să înveţi: pe măsură ce informaţiile mai puţin relevant devin inaccesibile, rămâne informaţia care este cea mai importantă pentru supravieţuirea de zi cu zi.
3. Amintirile „uitate” pot trăi din nou
Mai este încă un element pe lângă lipsa degradării memoriei. Este idea despre faptul că, deşi amintirile devin mai greu de accesat, ele pot fi reînviate.
Până şi amintirile pe care de mult nu ai mai fost capabil să le accesezi pot fi reînviate. Într-adevăr, este apoi reînvăţat mult mai uşor decât o informaţie nouă.
De exemplu, studiile au arătat că o anumita poziție a corpului, un anumit parfum, o culoare au puterea să reînvie amintiri de mult uitate.
Este exact că şi în cazul mersului pe bicicletă pe care nu-l uiţi niciodată, dar nu se aplică doar la îndemânarea pe două roţi, se aplică, de asemenea, şi memoriei şi reamintirii.
4. Readucerile aminte alterează memoria
Deşi este un fundament al memoriei şi amintirii, ideea de alterare a amintirii prin reamintire pare intuitiv greşită. Cum poate reamintirea unei amintiri să o schimbe?
Păi, doar prin reamintirea unei amintiri, ea devine mai puternică decât celelalte amintiri. Să parcurgem un exemplu simplu. Să spunem că, odată, de ziua ta, în copilărie, ai primit o navă spaţială Lego. Ori de câte ori îţi reaminteşti acea amintire, celelalte lucruri pe care le-ai primit de ziua ta în acea zi devin mai puţin interesante prin comparaţie.
Procesul reamintirii, în cazul acesta construieşte, de fapt, activ trecutul, sau cel puţin părţi din trecut pe care ţi le aminteşti.
Acesta este doar începutul. Pot fi create amintiri false prin acest proces de falsă reamintire a trecutului. Într-adevăr, psihologii au experimentat implantarea amintirilor false.
Se naşte ideea că, efectiv, simplul act de rememorare schimbă memoria prin alegerea căror amintiri să le rememoreze.
5. Memoria este instabilă
Faptul că prin simpla reamintire a memoriilor se schimbă amintirile însemnă că este relativ instabilă. Dar oamenii tind să se gândească la memorie ca fiind relativ constantă: uităm ce am uitat şi, deci ne gândim că nu vom mai uita în viitor ceea ce ştim acum.
Asta înseamnă că studenţii, în mod particular, subestimează cu mult cât efort este necesar pentru a alipi materia de memorie. Şi nu sunt singuri. Asta ne duce la….
6. Prejudecata previziunii
Toată lumea trebuie să fi simţit asta. Ai o idee atât de grozavă că te gândeşti că este imposibil s-o uiţi vreodată. Aşa că nu te oboseşti să o notezi. În zece minute ai uitat-o şi nu se mai întoarce niciodată. Vedem acelaşi lucru şi în laborator.
Întru-un studio făcut de Koriat şi Bjork (2005) subiecţii erau învăţaţi perechi de cuvinte cum ar fi “lumină-lampă”, pentru ca apoi să fie rugaţi să estimeze cât de probabil este ca ei să răspundă “lampă” atunci când cuvântul “lumină” apare rapid. Sunt total siguri pe ei şi motivul este prejudecata previziunii. Când primesc, mai târziu, cuvântul “lumină”, tot felul de lucruri le vin în minte ca de exemplu “bec” sau “umbră” şi răspunsul nu este nici pe departe aşa de uşor precum prevăd ei.
7. Când reamintirea este uşoară, învăţarea este puţină
Ne simţim isteţi când ne amintim ceva instant şi stupid după foarte mult timp. Dar în termenii învăţăturii, ar trebui să ne simţim exact invers. Când ceva revine în minte imediat, nu avem nevoie să muncim să ne-o amintim, deci nu apare învăţarea. Când trebuie să muncim mult pentru a o readuce în conştient, se întâmplă ceva minunat: învăţăm.
Când memoria oamenilor este testată, cu cât mai mult efort depus pentru a reconstrui, sau a reconstrui o amintire în mod specific, cu atât mai mult devine memoria noastră mai puternică. De aceea tehnica de învăţare corectă necesită întotdeauna testare pentru că doar prin a porni dintr-o informaţie nu este îndeajuns de bun: învăţarea necesită eforturi de reamintire.
8. Învăţarea depinde foarte mult de context
Ţi-ai dat seama vreodată că dacă înveţi într-un context, cum ar fi o sală de clasă, devine dificil să rememorezi informaţia când contextul se schimbă?
Asta este pentru că învăţarea depinde foarte mult de cum şi unde o faci: depinde de cine este acolo, ce este în jurul tău şi cum înveţi.
Se pare că oamenii învaţă o informaţie cel mai bine când le este prezentată în diferite feluri şi contexte. Când învăţarea depinde atât de mult de context, nu este captată bine sau nu rămâne la fel de bine imprimată de-a lungul anilor.
Aveam un prieten la Universitate care jură că dacă stătea pe un scaun sau în picioare, drept, lângă un zid îl ajuta să recapituleze mai bine. Obişnuiam să râd de el, dar exista o metodă în nebunia lui.
9. Memoria, reîncărcată
Dacă vrei să înveţi tenis, este mai bine să petreci o săptămână antrenându-te la servă, o alta repetând loviturile de dreapta şi o alta repetând loviturile de stânga, şi tot aşa? Sau este mai bine să le amesteci pe toate, serve, lovituri de stânga şi de dreapta în aceeaşi zi?
Se pare că reţinerea pe termen lung a unei amintiri face mai uşoară rememorarea ei dacă modalitatea de învăţătură a fost mixtă. Aceasta este la fel de adevărat la învăţătura motrică, ca la tenis, cât şi în cazul memoriei declarative, ca de exemplu care este capitala Venezuelei? (pentru a te salva de o căutare pe Google: este Caracas).
Problema că învăţatul folosind această este un început tare prost. Dacă exersezi serva şi apoi, imediat treci la lovitura de dreapta, atunci vei “uita” cum se serveşte. Deci simţi că lucrurile o iau în jos în felul ăsta şi că e mai bine să repeţi serve într-una. Dar pe termen lung, această amestecătură ajută la învăţarea cea mai bună.
O explicaţie la întrebarea de ce funcţionează asta este „reluarea ipotezei”. Ori de câte ori trebuie să schimbăm sarcinile trebuie să “reînviem” memoria. Acest proces de „reînviere” întăreşte învăţătura.
10. Învăţarea este sub controlul tău
Consecinţa practică a acestor amintiri este că de cele mai multe ori este subestimat cât de mult control avem asupra memoriei şi a reamintirii.
De exemplu, oamenii tind să creadă că unele lucruri sunt, prin natura lor, mai greu de învăţat, aşa că renunţă.
Oamenii, la fel, tind să creadă că trecutul este fix şi s-a dus; nu poate fi schimbat. Dar cum ne reamintim şi ne gândim că poate fi schimbat? Reamintirea unor memorii ne poate ajuta să reinterpretăm trecutul şi să ne pună pe o linie bună pentru viitor. De exemplu, studiile au arătat că oamenii pot să alunge amintiri negative şi dureroase prin concentrarea pe unele mai pozitive.
Până la urmă, memoria şi reamintirea nu sunt atât de slabe pe cât ni le imaginăm noi. Poate nu o funcţiona ca cea a unui computer, dar asta este ceea ce o face atât de fascinant de înţeles şi experimentat.
Sfatul meu: pentru a-ți îmbunătăți capacitatea de memorare, este bine să îți antrenezi memoria prin rezolvarea unor probleme de gândire, cuvinte încrucișate, practicarea unei diete sănătoase și a exercițiilor fizice care reduc stresul. De asemenea, cercetătorii de la Universitatea Sheffield din Marea Britanie şi de cei de la Universitatea Bochum din Germania au arătat că și somnul îndelungat reprezintă cheia procesului de învăţare şi a celui de memorare. Ei sugerează că cea mai bună perioadă pentru învăţarea unor lucruri noi este intervalul de dinainte de somn. De asemenea, au subliniat, de importanţa lecturii înainte de a merge la culcare.
Inspiratie AICI
Antrenament Mental = Viață Fericită = Putere și Voință
Împarte aceste rânduri și vei ajuta să transformi pe cei dragi.
Comunitatea celor cu mintea limpede și liniștită, te salută!
Ai păreri? Comentează mai jos cu spor