Privirea angelica a unui copil imi pune inima in functiune.
La fel cum „Te Iubesc” face.
Vocea unui om care iubeste are o vibratie mai inalta, mai aproape de Divinitate. Acest om nu strica vibratiile din jur, ci le ridica si pe acestea. Ca si cum le da aripi. Iar acestea se inalta, ca niste pasari, spre cer.
Observ ca inima pusa in functiune apropie gandurile de scopurile mele. Atunci cand uit sa dau cu inima, uit si sa gandesc spre ce imi e util. Iar gandurile se amestesca fara directie.
In rutina zilnica, aceste idei dispar instant din cauza responsabilitatilor pe care mi le-am asumat. Pentru a face aceste idei sa ramana, ar trebui sa le vad, simt, gust si traiesc constant. Dar cum sa fac asta?
De curand am aflat ca eu judec realitatea asa cum ma vad pe mine.
Si ii judec pe altii asa cum sunt si eu.
Ma oglindesc, din neatentie, la ce este, nu la ce vreau.
Spatiul meu sacru, interiorul vietii mele, daca ar fi in bataia vantului, cu ce vine, s-ar destrama. Daca as fi atent la el, cu ce vreau, l-as construi spre permanență.
Cand toate lucrurile din jur se strică, omul se roaga, merge la biserica, isi spune sie însuși ca va schimba ceva.
Cum dă de bine la loc, revine la vechile obiceiuri. Deci șansa spre ipocrizie reapare ca ciuperca dupa ploaie. Strădania mea, ca biped, este sa transform o idee pe care o am, intr-o actiune. Dacă in biserica spun că atunci cand voi iesi, ma voi smeri, si nu o fac, inseamna ca sunt gata de deces spiritual: când una zic si alta fac.
Tot potopul de gânduri despre ce mi-am dorit sa fac este pierdere masivă de timp pentru cel care realizează ca nu poate face nimic in afara lui. Daca nu incepe cu interiorul, nu poate schimba exteriorul.
Iar daca interiorul este conform unor virtuti de evolutie, exteriorul pare mai flexibil, usor si atragator, iar de aici fericirea creste.
Evident, acuzatii se pot gasi in urma acestui vis frumos pe care ti-l dau, doar daca esti nepregatit.
Daca totusi ai facut ceva pași spre electrificarea ta la curentul spiritual, atunci imi vei găsi aceste cuvinte, ca fiind un mod real de servitudine divină.
In caz de impas, când beatitudinea unei stări frumoase de viață este furată de un gând nimicitor, propune-ți să nu dai vina pe ce este in afara ta și te-a absorbit, ci pe reacția ta avută in legatura cu aceasta.
Si pentru ca binevoiesc a-ți completa garderoba spirituală cu un bonus de final, îți las un număr de telefon pentru cineva să te ajute. Când suni, nu suna să ceri. Sună să dai, si vezi ce e nevoie în jur.
Rămâi cu bine!