Pe măsură ce se apropie această sacră zi, sunt consemnat în condica întrebărilor obișnuite care vin de la apropiați: „Ce fac de Paște?”
Le zic că mă rog, că vreau să aflu ce se întâmplă în mine, ce simbolizează sărbătoarea Paștelui, ce înseamnă Învierea, și toate astea în deplină liniște.
Automat, răspunsul instant al lor: „Cum, nu pleci pe nicăieri?” Rămân îngrozit pe interior, dar pe exterior arăt evident fața socială cu pomeții zâmbitori, din cauza contextului, nedorind să irit pe cineva schimbându-i instant și trivial paradigmele de gândire.
Cam în fiecare an umblu cu aceste stări, mai ales de Crăciun și de Paște, sărbători care, după ce știu eu despre ele, nu au legătura cu exteriorul, ci sunt un simbol spiritual al conștientizării naturii pe care o avem.
Totuși, în calitate de cetățean cu drepturi depline de exprimare, pe unii din așa zișii oameni demni de responsabilitate, cu care îmi petrec o parte din timpul meu sacru, le arăt adevărata față a mea, din interior, unde îngrozirea din mine iese prin cuvinte care produc vibrații generatoare de tremurături generale fizice în cei mai slabi de înger care-mi sunt alături.
Prin urmare, Paștele este un simbol, deschizător de drumuri, pentru că în aceste zile, pe care noi le simțim „altfel” apare un fenomen cosmic unic în an. Nu doar datorită faptului că este aproape de echinocțiu, dar și pentru că Pământul în sine este într-o „dispoziție” de a primi mai multe frecvențe, deoarece este în primele zile după luna plină, care a fost pe 26 aprilie. Energia însăși care apare după Luna plină este și un simbol la noului An astrologic, care se mai numește anul magic, unde în trecut, șamanii, druzii, vindecătorii, magicienii, respectau și venerau aceste zile care indicau: Adevăr, Voință, Înțelepciune, Smerenie și Pace.
Migrarea acestor comportamente ale noastre, de la atitudinea egocentristă, la dăruire și smerenie este facilitată de aceste zile de simbolul Învierii lui Isus, de la întuneric (pierdere) la Lumină (creștere). Este exact timpul pentru a acumula uniunea cu forțele mai înalte ale Cosmosului. Renașterea spre a primi și vedea Lumina.
Lumina reprezintă, atât din punct de vedere fizic, fotonii care hrănesc toate organismele vii, pregătite să crească, cât și din punct de vedere spiritual, Lumina pe care am uitat că o avem, al cărei principal obstacol de manifestare fiind mintea și inima neantrenată, care nu acceptă sau respinge ce este și vine (programele sociale).
Deci, în urma celor destăinuite mai sus, vine întrebarea: ce vrei să faci cu Adevărat de Paște?
Opțiunile sunt nenumărate, de la Netflix, bere cu amicii, cafele, discuții non-sens complet needucative, stat cu orele în trafic, bârfind pe ceilalți că nu se mișcă.
Sau vrei ceva cu Adevărat pentru tine?
Dar ce poți avea cu Adevărat pentru tine? Măcar acum când dispoziția planetară îți permite să primești mai mult decât în alte perioade ale anului.
Conform instituției spirituale, care se numește biserică, ai totuși niște șanse de vindecare și reparare. Doar cu condiția să fii îndrumat de cineva care a găsit Lumina.
Șansele de a transforma întunericul din propriile fapte, din lipsă de prevedere, din uitare, înjosire, neascultare de propriul cuvânt, cât și bârfa (în loc de iubirea aproapelui), în manifestări comportamentale generatoare de Lumină, că de asta mergi să o iei de la Biserică.
Dar ce poate fi această Lumină mult căutată? Poate fi ea oare ce trebuie să vină pentru că noi nu mai știm să producem singuri, pentru că am uitat că o avem?
Poate fi o forță creatoare, care ne aduce în pragul autocreației? Sau o revelație ca efect al muncii spirituale anterioare?
Sau vreo cantitate enormă de vibrații emise de cosmos, prin așa zisul Neutrino (molecula sufletului), pe care Soarele îl emite constant și neobosit și pe care o va mai face aproximativ 40 de miliarde de ani de acum încolo?
Ce poate aduce această Lumină, prin simbolul lumânării, cu Adevărat în noi?
Rămâi cu bine!