O fascinantă stare pe care am trăit-o, a fost cea în care, după 2 pahare autentice de rachiu moldovenesc, din prune alese, distilat de 2 ori, am dedus următoarele concluzii pe care le-am notat și le voi relata mai jos, dar neavând mintea ”aburită” de alcoolul rachiului, ci de perfecțiunea unei dimineți în muntele ezoteric al japoniei, muntele Koya, locul care până acum m-a uluit cu istoria sa. Dar despre el îți voi spune altădată.
Lucrurile pe care le voi relata mai jos, sunt destinate să dea o mai bună înțelegere, de ce îmi investesc aproape câștigurile în experiențe în toate locurile lumii, căutând și învățând de la fiecare om pe care îl întâlnesc, ceva.
Uite lucrurile pe care le fac:
- Cinstesc și respect fiecare religie și fiecare ordin, indiferent de sectă, clan, templu sau obiceiuri religioase. Motivul: starea mea de apreciere este mai hrănitoare, decât mintea care judecă ce a lăsat Dumnezeu pe pământ într-o religie sau alta.
- Mă înclin în fața celor pe care îi simt că viața mi-i dă să vorbesc sau să învăț ceva de la ei. Motivul: lipsa de judecată îmi deschide trăirea față de acel om, că poate e ultima lui zi, sau a mea, pe acest pământ și mă gândesc că mai bine merg spre iubire, decât spre îndepărtare.
- Dorm puțin în călătorii. Mă odihnesc ori acasă după, ori din mers, cum face ”calul din picioare”. Motivul: cuprind tot ce se poate cuprinde în orice loc. Aici am la povești, de nu vei avea timp de toate. Dar va veni timpul și pentru ele.
- Îi privesc pe oameni ca și cum e pentru ultima oară. Motivul: de multe ori chiar este.
- Nu țin cont de bani, când e vorba de hrană. Iau din ce este disponibil în shop sau restaurant, tot ce este mai bun. Motivul: pun în cap, trăiri și corp, ce este mai bun.
- Nu mă grăbesc și nu merg repede. Motivul: as rata frumusețea, scopul sau experiența fiecărui simț prin care îmi hrănesc sufletul. Prefer să merg încet și să am ochii ”beliți” și senzațiile active, astfel conectându-mă cu realitatea locului.
- Încep cu oamenii locului, muzeele și după propria educație, de obicei noaptea, adică citesc sau mă uit la videouri despre povești, locuri sau oamenii din el. Motivul: conexiunea cu locul mai utilă pentru mine, decât să știu despre el, fiind în altă parte.
- Mă dedic fiecărei discuții până acolo unde mi se întâmplă să ”deranjez prin ele. Motivul: vreau să ”absorb” mai mult decât cuvintele, ci și ”vibrațiile” acelor oameni care povestesc. În același timp să le dau din ce am eu, lor. Adică ambele părți să câștige, unii prin ce dăruiesc, alții prin ce binecuvântează.
- ”Asimilez” detaliile obiceiurilor locurilor pentru a le practica sau mă educa prin ele. De exemplu, aici în Japonia, orice este făcut bine, adică nu e nevoie de altcineva să intervină după ce un lucru a fost făcut. Toate materialele sunt de înaltă calitate. Dar totuși toată hârtia igienică e atât de subțire încât aș zice că e inutilizabilă. Dar ulterior, am gândit profund la sens. Am dedus că nu vor să înfunde canalizările sau să miroasă urât prin orașe, și de asta la ei, ca și la islam, bideul este găsit în orice baie. Motivul: toate detaliile mici, mă fac să pot construi înțelegeri, adică să gândesc, cum gândeau cei care au făcut, iar o astfel de expansiune e mai bună pentru mine decât o mie de cărți, când văd și ating, decât când citesc.
- Caut să văd arta ca fiind drumul spre perfecțiune sufletească. Cultivarea sufletului se face și se făcea în trecut și prin repetiția unei mișcări pentru a crea acel ”agent de stabilizare” prin care omul nu-și mai pierde controlul, ci și-l câștigă. Motivul: mă pun în locul celui care a făcut, caut sensul și mă hrănesc cu ce pot ”aduce” eu în mine, din ce a trăit el.
- Mă bucur de cei mai buni oameni, locuri de plimbat, muzee, castele, palate și mai ales gastronomia nativă a locului.
Acum, spune-mi te rog, tu ce faci pentru a învăța și asimila din locurile unde mergi.
Cu mult drag,
Rămâi cu bine!